peste cetate 

 un dor necuprins 

 de  plecări 

 valuri înalță deasupra stâncilor 

 trufia 

azvârlind-o apoi în abis 

  

  

 mângâietorul 

 dangăt de clopot 

 răpește sufletul 

 în al treilea cer 

 frica își pierde conturul 

 în lumina unei calde îmbrățișări