t1

q7

un soare un zâmbet și-o speranță sunt altoite-n altă tulpină- fără război merge războiul acolo-n miezul tăcerii un tropot de inimi tulbură întinsele pustiuri- fără zbor se-nalță cocorul păreai grăbit să prinzi un tren plecat demult din gară- fără lacrimi se scutură ale bradului conuri dintr-un joben fermecat ies la lumină scenarii peste scenarii- fără ceas marele iepure alb controlează timpul furtuni de zăpadă-n deșert clipa-și picură vigoarea în cupa otrăvită a unui gând- fără sfârșit e al căderii început întrebări nerostite încrustate-n luciul apei palide focuri de veghe adăpostesc aripi de fluturi- fără zgomot veșnicia se pitește-n inima unui secunde amurguri purtate-n plânsetul ploii umbre ascunse printre ramuri desfrunzite ademenesc trecătorii- fară un ideal nu contează pe ce drum te-ncumeți să mergi cum regulile jocului se schimbă din mers cuvintele au haine cameleonice să știi copilul meu că fără un Dummezeu al iubirii de oameni ești o uscată frunză luată de vânt

q6

 

Q5

 

în calea frigului câteva dalii mai îndrăznețe și-au îndreptat sagetiile apele cerului parcă-s înghețate un mânz aleargă fericit prin câmpul cu luceferi

 

Q4

 

așa cum cade năframa de mătase și seara se lasă purtată peste munți vârfuri de stănci sunt adumbrite de stele sunetul apei e o șoaptă divină pentru îngândurați.

Q3

 

vânt de noiembrie chipurile tot mai scorțoase grijile traiului atrag în întunecate priviri chiar luna nouă

Q2

 

toamna-și reflectă splendoarea în bolți de frunzișuri clopotul trage spre mal un fir de lumină prin ceață câteva vrăbii măsoară trecerea timpului

Q1

porumbița cu multe cântări și rugăciuni urcă pe treptele templului.

darul a fost primit omul rătăcitor răscumpărat a fost din ghearele întunericului

 

12

 

11

 

Tsang Hsieh cu pana-i de-argint esența cuvântului om o picură într-o ideogramă o ploaie de boabe de porumb și grâu se revarsă infinitul e brăzdat de zboruri

*

omul

prin îndreptare

e deasupra îngerilor

lung timp de veghere când păsări cu ciocul curbat pândeau în spatele turnurilor orice cădere a spiritului gust amar prin urme încrustate-n nisipuri gust searbăd prelins de pe carapacea de broască țestoasă

*

prin frică

gândurile găunoase

prind viață

o scriere cu aripi de pasăre liră un fel de pictograma dezvăluie ochiului interesele misterioase ale unei ordini anticipate pentru a sincroniza numerele cu frecvența

*

logica distructiva poate fi un raționament matematic

surprize la circ leii care trec prin cercul de foc răstoarnă scaunele în aplauzele spectatorilor entuziaști animalelel de companie scheaună

*

legat de lanțul plăcerilor dispare simțul discernământului

4

la colțuri de străzi

lumina lampioanelor

adâncește tristețea

siluete neliniștite tresar:

e posibil ca

moș crăciun să fi trecut granița

fără certificart verde

*

reflex
al unei ideologii precare

capricii de toamna/10

 

tot mai sus pe treptele sociale- cerul, tot mai întunecat... prin vârtejul întâmplărilor uităm

să trăim ca oameni.

ochiul furtunii

și
mamuții readuși la viață-

manipularea emoțiilor.

capricii de toamna/9

 depărtate ecouri

împotrivă curentului- fiecare metru parcurs, o înălțare.

adaptare cameleonică, coechipierii-s executați; prin era ultimei faceri, noii revoluționari duc torțele violenței.

fructe de păpălău și arca lui noe- zbor spre tărâmurile neatinse de orgoliu și ură.

capricii de toamnă/8

 cedând trecerea-

prin iarba de pampas fără grai vântul.

străzi tot mai pustii... puterea, în haine aureolate, transformă clipa într-un clișeu funcțional.

un șevețel

și-o negociere

a sferelor de influență-

1945 Anul zero

capricii de toamnă/7

 plictiseli de septembrie-

pe lac, umbre și strigătul mut al raței leșești.

lâncezeli în visele țesute cu-amăgiri- afidele nu se tem de-ngheț.

fluturi printre flori de celosia- împreună cu Baba Tahir, privim pe cei ce te-au privit.

capricii de toamnă/6

 reflexia unei cugetări

în jocul culorilor..- imn al speranței.

smulgând tăcerii spinul răutății- ca o revărsare, o priceasnă.

ardei iuți ornamentali și-un zbor de pescăruș- orice zbucium,

dus e de vânt, cât mai departe.

capricii de toamnă/5

 frunze uscate-

până la înviere, doar câteva trepte de urcat.

într-un adagio pervertit, vorbe usturătoare zdruncină încrederea.

gând de călătorie... pe sub meri,

crini de toamnă- adierea unui zvon

de nuntă.

capricii de toamnă/4

 înfiorată privire

de un alint al iubirii- întoarcere spre dom al împăcării.

împreună mergând cu bunul păstor, la izvoarele cu apă vie....

parfumul de salvie și-o ceașcă de ceai cald cu prietenii ademenesc

privighetoarele

capricii de toamnă/3

 locaș de odihnă

pe buza de lut a luminii... la porțile trecutului, veghetorii aprind candele. decorat cu ordinul pobeda, îl decorează, apoi pe stalin cu ordinul mihai viteazul- înfășurate medalii într-un refuz de grațiere.

capricii de toamnă/2

 pentru a nu pustii clipa,

flori de susai pe marginea drumului.

o pasăre alungată de ger, rătăcește la hotarele lumii- soarele prin spini

abia se mai vede...

pod peste râul Hron și un dor după forme cristaline- poetul-erou
Ion Şiugariu

capricii de toamnă/1

 e toamnă iar....

scântei ale blândeței

printre frunze de nufăr... un cântec de nai alină pădurea...- din negură, apare treptat un strop de lumină. capriciu la plecarea fratelui iubit și flori albastre de lobelia- împrejmuind tristețea.

mere4

 

caii s-au oprit;

din sanie coboară

mandra iarnă.

deschide poarta...

cu băsmăluța-i cu flori

în opinci și suman

pare

o superbă călătoare în timp.

-iți ofer, copile drag

un cozonac și mere coapte.

mere3

 

străbătând întinsele

podgorii și livezi,

la ușa casei,

bate

îmbelșugata toamnă.

bulgări de soare

și crizanteme

are la pălărie.

-ți-am adus niște mere

și-o cană cu must

să fii vesel și sănătos!

mere2

 

de geamul casei,

s-a apropiat zâmbind,

grațioasa

vară.

în păru-i cârlionțat,

liră pe umeri,

sclipeau în soare

margarete și trandafiri.

-îți dăruiesc, cu drag,

acest paner cu mere și pere,

să crești mare și voinic!

mere

 

-în floare, abia-s merii...-

a spus frumoasa primăvară. albinuțele se-ntorc la stup cu coșurile pline de polen. alintați de razele soarelui, școlarii dau în dar doamnei învățătoare violete și narcise; din gradină, am cules pentru tine, câteva... căpșuni.

3/

 într-o cabană părăsită,

un urs cotrobăia prin sertare; picior peste picior, în halatu-i de casă, un șoricel privea la televizor. pe verandă, o broasa țestoasă sorbea tacticos din pahar, o limonadă. noroc cu motanul Vasily

ce cauta prin coclauri

ceva de mâncare.

nu-i greu de ghicit, că ordinea a fost numaidecât restabilită.

2/

 ciuperca de miere visa

să-și facă o pălărie

din coaja

eucaliptului curcubeu -nu se poate! a spus tigrul siberian, ce se bălăcea în lacul cu buruieni plutiroare. nu se poate! eucaliptul e prietenul meu.

1/

am citit în ziare că

 o ciocănitoare obraznică

a spart cu ciocul

o cameră de filmat, ascunsă printre crengile unui copac; apoi, a zburat. mediat, rechinul goblin- un detectiv încercat, cu nasu-i fin a descoperit adevăratul vinovat.