11.2

ccâteva flori de magnolie

învăluie cerul;
prin marame de ametist,
soarele abia se mai vede.
treaz e sufletul…/
cârtița infiltrată-n
lagărul communist,
nu mai poate schimba destinul
persifonei.

11.3

e vânt e ploaie

clopotele readuc în momorie marea epurare/ mâini aspre mâini muncite cu plugul credinței

desțelenesc timpurile

11.4

ceasul al treisprezecelea amprentează cu aleatoare căderi clipa/ frunze luate de vânt la fel și sufletul pitit sub masca cuvintelor viclene

11.5

o noua toamnă lumini înșelătoare aprinde-n felinare/ patriotismul are o nuanță de sindrom discordant iubire de neam deranjează

11.6

după draperii de catifea violet un el și-o ea urmăresc înfrigurați știrile -când se va descoperi medicamentul miraculos să ne scape de teamă păsări de fier brăzdează cerul niciun gand nu tulbură antenele agățate de blocuri

11.1

octombrie roșu frunzele încuibă întristarea în nori de agat/ o nouă ordine în care Cronos își devorează copiii negrele picturi oglindesc teama