martori

 o sapcă roșie 

 și-un tricou 

 martorii 

  unei dimineți 

 născută din iubire 

  

 din sânul peșterilor 

 ceață  ca o putere 

 se desăvârșește în slăbiciune 

 un vultur întoarce privirile hipnotice 

 în lacuri vulcanice

pași

 pași 

 spre dumbrăvi de duioase cântece 

 numai 

 să nu se pornească ploaia 

 să-ti stingă jăraticul 

 din priviri 

 

ochi

ochi în văzduh 

 ochi în ziduri 

 numai 

 ochiul inimii măsoară 

 bogăția în bani și  în virtute 

  

  

 lingușeli 

  înmoaie asprimile sufletului 

 stăpânul si robul împietriți 

 nici focul lui Proclus 

 nu va aduce omul  întru cunoștință  de sine 

 
 

căderea între tâlhari

 căderea între tâlhari 

 pofta și iuțimea atenuează 

 prin fluierăturile minții 

 ziditorii de temnițe 

 înalță steaguri 

într-o parte

într-o parte supus păcatului 

 în alta slavei de oameni 

 pedalând 

 prin  contorsiunile vieții 

 umbra lui Petru vindecă de clătinare gândul 

nimic din invidie

 nimic din invidie 

 cuvintele lui Abimelec 

 duse de valuri în larg 

 la mal 

 copii și lebede se îndulcesc din pacea unei zile de iunie 

  

nicio tresărire

nicio tresărire 

 gândul departe de fețele schimbătoare 

  ale răutății 

 între om și fiară  

 zidul rațiunii oglindit în apele limpezi ale bunătății