ca și cum

așa cum  roțile căruțelor cu coviltir

 răvășesc 

 muțenia ulitelor

 șoapte de stele

 coboară-n murmur de orgă

 să vindece de insomnii

 noaptea

 ca și cum

 atingerea unei dorințe

 ar aduce la picioarele tale

pasărea colibrii

 ca și cum

 nechezatul vântului

 ar ademeni hergheliile de  inorogi

 în vadul de lună

*

așa cum focul

 s-nteţeşte când e atins de-o adiere

 răsucind cu îndârjire uscatele crengi

 doruri neatinse de vise

 din tainice iatace

 celebreaza sub lumina policandrelor

 iubirea

 ca și cum 

 poposind pe tărâmul  impetuoșilor rapsozi

poetul ne întâmpină cu pâinea și sarea

 cuvântului  dospind de har

 ca și cum

 fiecare rădăcină răsucită

 pe răcoarea unui zbor

 se termină într-un strigăt de greier

moriștile de vânt

 și așa în copac se deschideau 

 moriștile de vânt colorate frumos 

 numai zâmbete 

 în timp ce în spital 

 iarna tocmai vântura cearceafurile 

  

luna albastră

luna albastră și aripi 

 dintr-o alchimie sonoră 

 traversează conversația 

   centrele de greutate-s cusute 

 cu acul de puncție  

  

  

pastilele roz

gust de metal coclit 

 și-un sunet prelung de tubă 

 înfășoară branula. 

 mâine,pastilele roz vor distruge coliviile 

 păsărilor cântătoare.

  

  

în gară

prin fiecare 

 fereastră cu rozetă 

 cântecele strelelor se suprapun 

 în urmă, durerile nașterii,renașterii 

 în gară,  suflul proaspăt al speranței.