q7

un soare un zâmbet și-o speranță sunt altoite-n altă tulpină- fără război merge războiul acolo-n miezul tăcerii un tropot de inimi tulbură întinsele pustiuri- fără zbor se-nalță cocorul păreai grăbit să prinzi un tren plecat demult din gară- fără lacrimi se scutură ale bradului conuri dintr-un joben fermecat ies la lumină scenarii peste scenarii- fără ceas marele iepure alb controlează timpul furtuni de zăpadă-n deșert clipa-și picură vigoarea în cupa otrăvită a unui gând- fără sfârșit e al căderii început întrebări nerostite încrustate-n luciul apei palide focuri de veghe adăpostesc aripi de fluturi- fără zgomot veșnicia se pitește-n inima unui secunde amurguri purtate-n plânsetul ploii umbre ascunse printre ramuri desfrunzite ademenesc trecătorii- fară un ideal nu contează pe ce drum te-ncumeți să mergi cum regulile jocului se schimbă din mers cuvintele au haine cameleonice să știi copilul meu că fără un Dummezeu al iubirii de oameni ești o uscată frunză luată de vânt