sentimente

asdfg

frunze de tăceri
copacul
atârnă de ceruri

un drum în linistea serii
îşi face loc
spre steaua din vârful bisericii

iar vor veni dimineţi cu nechezat de mânji
spice vor tăinui chipuri de sfinţi în seminţe
rugăciuni
valuri vor îngâna în poala apusului



un zambet dulce de toamnă în iarba încă verde
o iubire neveştejită pe o insulă pustie
hortenzii
visul color al nemarginirii
îl destăinuie zăpezilor

în apele limpezi ale lacului
un munte de gânduri
spală temerile

tăvălugi
liniştesc spiritele
maci depărtează coşmarurile

limpezite cuvintele
par cascade
la picioarele podului

traversări fără teamă de rătăciri
castele de gheţă
se furişează în poveşti cu zâne binevoitoare
stafiile nu mai bantuie sufletele

o pală de brumă pe-o frunză
secera lunii
a retezat suspinul nopţii