vineri, 25 septembrie 2009

tovărăşii


@@@@@@@@@@








urcăm, coborâm
pe clapele unui instrument muzical
invizibil.
nu contează cine-i primul;
nu contează statutul social...
sunetele paşilor inimii
converg la unison spre un imn al prieteniei.


departe
se aude un strigăt :
nu poate să scurme singur
pământul....
cuv
ântul să-l insămnâţeze.
prea greu apasă lumina palidă a lunii ,
prea dureroasă e singurătatea


Niciun comentariu: