așa cum roțile căruțelor cu coviltir
răvășesc
muțenia ulitelor
șoapte de stele
coboară-n murmur de orgă
să vindece de insomnii
noaptea
ca și cum
atingerea unei dorințe
ar aduce la picioarele tale
pasărea colibrii
ca și cum
nechezatul vântului
ar ademeni hergheliile de inorogi
în vadul de lună
*
așa cum focul
s-nteţeşte când e atins de-o adiere
răsucind cu îndârjire uscatele crengi
doruri neatinse de vise
din tainice iatace
celebreaza sub lumina policandrelor
iubirea
ca și cum
poposind pe tărâmul impetuoșilor rapsozi
poetul ne întâmpină cu pâinea și sarea
cuvântului dospind de har
ca și cum
fiecare rădăcină răsucită
pe răcoarea unui zbor
se termină într-un strigăt de greier
