masca fericirii- nimic nu freamată nimic nu clinteşte ascunsele catehisme din stele închipuirea unor bogăţii nu schimbă lookul sărăciei fantasmagoria unor călătorii în ţări exotice nu însănătoşeşte ologul risipiri de scântei pe undele mării fără mască adevăratele haine nu mai impresionează privirea rangurile şi-au pierdut strălucirea tirania a redobândit dispreţul frumuseţea artificeiala-vulgaritatea acum piesa de teatru se joacă în aer liber pentru unii-noaptea în abisul tăcerii şi-al groazei pentru alţii -ziua în lumina lină a binelui
se poate ajunge
într-un focar al veşniciei
prin mătănii repetate în faţa
linei luminii
frica nu se va mai plimba pe contur
nu va mai fi proiecţia imprevizibilului
pe clipa trecătoare
frica va fi zdrobită de mărturisirea
blândei priviri
pe întinderi de ape
frica de moarte e cu totul altceva
plimbări printre coloane de tăcere
sunetul doinei
ca o viţă sălbatică
atârnă pe streşini
ochiul
încearcă să ghicească ascunse înţelesuri
în fibrele pietrei
palma
pipăie
rănile cuvintelor şterse din memorie
un chiot al cavernelor
şi-o şoaptă de iubire
o îmbrăţişare a neatinselor constelaţii
şi un sărut al unui fluture
un loc stingher în inimă pentru un cerşetor
şi o risipă de clipe minuate trăite cu cineva drag
toate
răscolesc
interiorul
exteriorul
fugile prin ninsori de vise
fragilele aşteptări pe marginea drumului
întoarcere spre miezul luminii
tăceri sunt călcate în picioare de şipotul apei
depărtarea
vise colorate atârnă pe sârma de rufe
soarele pipăie cu teamă
sticloasa
mişcătoare
şi vicleană oglindă
să mai rămâi puţin
în faţa ferestrei!
culorile din neliniştea prelinsa pe geamuri
depărtează povara tristeţii;
nu te depărta de mărturisirea tacerii!
încet ca o ancoră
zdrobeşte
teama ...
