duet cu poetul Saint-John Perse /1

 

"cântă, blândețe, la ultima zvâcnire a serii și a brizei, ca mișcare de animale mulțumite" legănarea frunzelor pe ram la atingerea unei stele căzătoare ca o ultimă dorință a destinului

2.1

și tu-un pierde-vară , un oaspete statornic al teraselor cu miros de sare de mare, întinse, asemenea scoicilor pe plajă- tu ridici privirea obosită de nesomn și scrutezi depărtarea: - nicio ancoră nu mai aduce din adânc alinarea.

11.2

ccâteva flori de magnolie

învăluie cerul;
prin marame de ametist,
soarele abia se mai vede.
treaz e sufletul…/
cârtița infiltrată-n
lagărul communist,
nu mai poate schimba destinul
persifonei.

11.3

e vânt e ploaie

clopotele readuc în momorie marea epurare/ mâini aspre mâini muncite cu plugul credinței

desțelenesc timpurile

11.4

ceasul al treisprezecelea amprentează cu aleatoare căderi clipa/ frunze luate de vânt la fel și sufletul pitit sub masca cuvintelor viclene

11.5

o noua toamnă lumini înșelătoare aprinde-n felinare/ patriotismul are o nuanță de sindrom discordant iubire de neam deranjează

11.6

după draperii de catifea violet un el și-o ea urmăresc înfrigurați știrile -când se va descoperi medicamentul miraculos să ne scape de teamă păsări de fier brăzdează cerul niciun gand nu tulbură antenele agățate de blocuri